- uzánţã
- s. f., g.-d. art. uzánţei; pl. uzánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
uzánţã
Look at other dictionaries:
uzanţă — UZÁNŢĂ, uzanţe, s.f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. Trimis de ana zecheru, 01.08.2002. Sursa: DEX 98 UZÁNŢĂ, uzánţe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o… … Dicționar Român
uz — UZ, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuinţare, folosire; folosinţă. ♢ loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ expr. Scos (sau ieşit) din uz = care nu (se) mai foloseşte. 2. spec. (jur.) Dreptul de a se… … Dicționar Român
convenienţă — CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă =… … Dicționar Român
obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb … Dicționar Român
uzaj — UZÁJ, uzajuri, s.n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuinţare. ♦ Uzanţă, obicei. – Din fr. usage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UZÁJ s. v. uzură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime UZÁJ s. v. folosinţă,… … Dicționar Român
şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
datină — DÁTINĂ, datini, s.f. 1. Obicei sau deprindere consfinţită în timp şi devenită tradiţională pentru o colectivitate de oameni; tradiţie, uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina moştenire (moştenire). Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
tradiţie — TRADÍŢIE, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind… … Dicționar Român
adet — ADÉT, adeturi, s.n. (înv.) Dare, impozit. – tc. âdet obicei, datină . Trimis de cornel, 03.02.2004. Sursa: DLRM ADÉT s. v. bir, compensare, compensaţie, dare, datină, daune, despăgubire, fel, impozit, obicei, reparaţie, rânduială, tradiţie, uz … Dicționar Român
